Mona Saluca is a pen name of Monica Hoogstad, a name born at the confluence of memory and identity. It is how a rather loquacious two-year-old chose to answer the predictable (and slightly annoying) question grownups never tired of asking: What’s your name?
Mona Saluca este pseudonimul Monicăi Hoogstad și s-a născut la confluența dintre memorie și identitate. Așa a ales o fetiță vorbăreață, în vârstă de doi ani, să răspundă la întrebarea previzibilă (și ușor enervantă) pe care adulții nu oboseau niciodată să i-o pună: Cum te cheamă?
The farther I travelled from childhood, the stronger the wistfulness grew. It was yearning what set me on that path, but certainly not for communism, nor for one of Europe’s most oppressive post-war dictatorships. What made my eyes grow misty were not the long queues for a scrap of meat, the daily power cuts or the fear of speaking your mind. It was Pixie, my first pet snail; my first pair of real jeans; my first heartbreak; and, obviously, my favourite chocolates.
Cu cât mă îndepărtam de acei ani, cu atât dorul de copilărie creștea. Nostalgia a fost cea care m-a motivat, dar în niciun caz după comunism sau după una dintre cele mai opresive dictaturi europene ale perioadei postbelice. Nu cozile interminabile pentru o bucată de carne, penele zilnice de curent sau teama de a spune ce gândești îmi umezeau ochii. Ci melcul Pixie, primul animal de companie; prima pereche de blugi adevărați; prima inimă frântă și, bineînțeles, ciocolata mea preferată.
Fast-forward seventeen years from the moment the first seeds were sown, and my debut novel is due to be published by Editura pentru Artă și Literatură. The End Is Where We Start, a work of literary autofiction, insisted on being written, finding its way through memory, fear, resistance and family legacy. At a time when nostalgia for the communist past is resurfacing, I feel particularly committed to storytelling as a way of speaking across generations.
Au trecut șaptesprezece ani de când am pus semințele la încolţit, iar romanul meu de debut urmează să apară la Editura pentru Artă și Literatură și să fie lansat la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus de la București, în decembrie 2026. Începutul e la urmă, un roman de autoficțiune literară, a insistat să fie scris, croindu-și drum prin memorie, frică, rezistență și moștenirea lăsată de înaintași. Într-o vreme în care nostalgia după trecutul comunist începe să revină, simt cu atât mai puternic nevoia de a spune povești menite să deschidă un dialog între generații.
After the fall of communism in Romania, I spent three decades living among different European cultures and languages, experiences that have inevitably found their way into my literary work. Writing is where those different worlds, languages, places, histories, memories come together. I am particularly drawn to stories about people caught in the currents of history and to the traces that displacement, violence and silence leave behind in individual lives.
După căderea comunismului în România, am petrecut trei decenii trăind printre culturi și limbi europene diferite, experiențe care și-au găsit, inevitabil, locul în prozele mele. Scrisul este locul în care toate aceste lumi, limbi, locuri, istorii, amintiri se întâlnesc. Mă atrag îndeosebi poveștile oamenilor prinși în vâltoarea istoriei și urmele pe care dezrădăcinarea, violența și tăcerea le lasă în viețile lor.